Azi sunt 4 ani de cand mi-am pierdut tatal....4 ani de durere acuta...in care nu pot sa spun ca nu am simtit vreodata lipsa lui...cu atat mai mult cu cat in lipsa lui s-au nascut 3 baieti. Poate asa a vrut Dumnezeu sa fie viata, sa-mi ia tatal si sa-mi dea 3 copiii...poate..ma amagesc eu ca asa a trebuit sa fie...Oricum..durerea nu va disparea niciodata, si culmea, cu cat trece timpul parca devine mai acuta...
Sper doar sa aiba liniste acolo la ingerasi...si sa vegheze asupra noastra
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu